mi-e dor de gestul acela simplu pe care l-am vazut azi dand un intreg spectacol in fata mea.
actorii nu erau constienti de piesa in care jucau . .. mainile lor una intr-alta, agitate, care se pierdeau si se regaseau mereu imi erau in prim plan ...
duminică, 25 septembrie 2011
sâmbătă, 17 septembrie 2011
sâmbătă, 3 septembrie 2011
1st kiss
english or romanian? romanian and english, asa sa ramana...
desigur, vorbeam despre ce limba sa aleg sa scriu asta si cum niciodata nu ma pot decide, indecisa sa raman pentru ca pare mai palpitant.
desigur, nu voi uita niciodata momentul tocmai datorita ineditului prezentat, in timp ce ma indreptam spre iesire, imi venea sa povestesc trecatorilor unde ma duc si cu cine ma intalnesc, asa de neverosimil parea si asa de uimita eram ca mi se intampla chiar mie. cum e sa ti se para ca traiesti intr-un film dar ca realitatea vietii sa te impiedice sa traiesti pana la capat incredibilul?...
era el, ma astepta la capatul scarilor iar eu nu mai auzeam lumea dimprejur de bataile inimii mele, as fi luat-o la fuga inapoi dar scarile erau rulante si nu as fi realizat decat un moment penibil. penibil de care ma temeam oricum, asa ca am ajuns sus si m-am indreptat spre el zambind si supunandu-ma sortii alese. a fost cald si a fost exact asa cum spunea ca o sa fie dar tot nu m-am lasat convinsa. dupa cum ma asteptam, m-am retras si am intrat intr-un stand by care cerea o pauza de cunoastere. si el m-a ascultat si a mers langa mine condus de pasii mei mai departe si mai aproape.
1st, 2nd, 3rd kiss..and still waiting for the kiss.
desigur, vorbeam despre ce limba sa aleg sa scriu asta si cum niciodata nu ma pot decide, indecisa sa raman pentru ca pare mai palpitant.
desigur, nu voi uita niciodata momentul tocmai datorita ineditului prezentat, in timp ce ma indreptam spre iesire, imi venea sa povestesc trecatorilor unde ma duc si cu cine ma intalnesc, asa de neverosimil parea si asa de uimita eram ca mi se intampla chiar mie. cum e sa ti se para ca traiesti intr-un film dar ca realitatea vietii sa te impiedice sa traiesti pana la capat incredibilul?...
era el, ma astepta la capatul scarilor iar eu nu mai auzeam lumea dimprejur de bataile inimii mele, as fi luat-o la fuga inapoi dar scarile erau rulante si nu as fi realizat decat un moment penibil. penibil de care ma temeam oricum, asa ca am ajuns sus si m-am indreptat spre el zambind si supunandu-ma sortii alese. a fost cald si a fost exact asa cum spunea ca o sa fie dar tot nu m-am lasat convinsa. dupa cum ma asteptam, m-am retras si am intrat intr-un stand by care cerea o pauza de cunoastere. si el m-a ascultat si a mers langa mine condus de pasii mei mai departe si mai aproape.
1st, 2nd, 3rd kiss..and still waiting for the kiss.
miercuri, 24 august 2011
this is the ride to oblivion
mereu il recunosc dupa muzica.
am incetat sa-l mai caut de acum cativa ani cand imi devenise obicei sa ma uit inspre sofer de indata ce urcam in 79. mihai-look-alike si muzica. sau muzica intai.
dar uiti..in timp uiti, iti vezi mai departe de drumul tau, iti urmezi traseele de zi cu zi si ignori timpul petrecut intre.
de data asta, ca o surpriza matinala neasteptata, era muzica spaniola pusa tare, troleul aproape gol si lumea care nu zicea nimic si asculta. da, era el la volan si ca de obicei isi transformase locul de munca intr-o aventura personala cu propriul fundal muzical. si noi pasageri carora li se oferea sansa sa uite pret de o statie sau mai multe ca am urcat sa si coboram.
*14.09.> 90's music..i'm lonely, lonely, looonely; laura non c'e; don't speak; life is live nah nah nah nah
* 17.10> imbranato-tiziano ferro si alte meoldii siropoase incheiate la coborare cu necunoscuta 'piu di un sogno' a lui celentano.. si eye contact intre mine si soferul muzical
am incetat sa-l mai caut de acum cativa ani cand imi devenise obicei sa ma uit inspre sofer de indata ce urcam in 79. mihai-look-alike si muzica. sau muzica intai.
dar uiti..in timp uiti, iti vezi mai departe de drumul tau, iti urmezi traseele de zi cu zi si ignori timpul petrecut intre.
de data asta, ca o surpriza matinala neasteptata, era muzica spaniola pusa tare, troleul aproape gol si lumea care nu zicea nimic si asculta. da, era el la volan si ca de obicei isi transformase locul de munca intr-o aventura personala cu propriul fundal muzical. si noi pasageri carora li se oferea sansa sa uite pret de o statie sau mai multe ca am urcat sa si coboram.
*14.09.> 90's music..i'm lonely, lonely, looonely; laura non c'e; don't speak; life is live nah nah nah nah
* 17.10> imbranato-tiziano ferro si alte meoldii siropoase incheiate la coborare cu necunoscuta 'piu di un sogno' a lui celentano.. si eye contact intre mine si soferul muzical
joi, 11 august 2011
movie trailer
i get in the car
theres a strange girl called ocean in the back seat
we then drive on the auto route de soleil to marseille
at least i thought so, they actually said montpellier
the sky is blue
and its the first time i ever hear Otis Redding
u know that guy?
anyway we finally get there
its a concrete box in the middle of nowhere
they say its a disco
we go in find her boyfriend
and me and veronqiue, my later girl friend, drink some whiskies at 8am in a packed nightclub full of people dancing at 8am
we leave without her and on way back she says now i live with her until my passport comes
wtf she lived in a top floor poenthouse appartment, downstairs is palm trees and a swimming pool
was surreal for me
i expected 5yrs of hard work in the french army
anyway, thats enough for now
i would say, that's enough for now.
but the song is simply great
luni, 9 mai 2011
cat e ceasul?
la final de ora in care vorbisem numai despre raspunsul corect la intrebare.
cred ca e pentru prima oara cand o asemenea intrebare a starnit atata ras nevinovat.
cred ca e pentru prima oara cand o asemenea intrebare a starnit atata ras nevinovat.
marți, 5 aprilie 2011
...
trecem unii pe langa altii, ne stim din priviri, cunoastem uneori si cate ceva despre viata lor, de cele mai multe ori ne salutam grabiti si mergem mai departe in drumul nostru, diferit cu totul de al lor. ce ne e comun e ca ne intoarcem mereu in acelasi loc si ne numim la fel-vecini.
cu noii vecini nu am relatii prea apropiate, pe cei mai multi dintre ei i-as interna la noua cu dovezi aferente, ar mai fi cativa cumsecade pe care nu numai ca-i observ dar pare ca le ofer o importanta aparte. abia azi ce m-a oprit o doamna de pe palier sa se minuneze ca eu o salut de fiecare data desi nu stau fix pe scara ei iar cei care stau chiar langa ea, nu o saluta niciodata. firescul ne pare tot mai ciudat si parca daca nu-l observam cu voce tare, dispare.
despre vecinii vechi mai aflu vesti cand si cand. nu ma mai lovesc de ei in fiecare zi, deci nu ne mai salutam si mai de fiecare data cand ne intersectam ne miram de timpul care a trecut peste noi.
de fapt..am un scop sa scriu asta acum, ma tot gandesc de zile in sir la ceva si nu stiu cum sa clasez sentimentul asta de parere de rau care m-a cuprins de indata ce am aflat..vestea. am aflat ca a murit un vecin tare drag mie, un vecin caruia paream sa-i fiu draga caci ori de cate ori ne intalneam, ma oprea sa-mi mai spuna cate ceva. avea un fix amuzant legat de data nuntii mele intrebandu-ma mereu cand e si se si auto invita entuziast de perspectiva atunci nestiuta. mereu, dar mereu ma incuraja sa fac lucruri, sa-mi schimb meseria, sa fac altceva..cand eram mai tanara nu pierdea niciodata ocazia sa-mi recomande sa ma duc la castinguri, sa ma fac model, sa am cat mai multe optiuni in viata pentru ca, spunea el, prezint atatea posibilitati...mereu vesel si mereu pregatit sa creada in mine.
si imi pare rau ca uneori eram agasata de toate gandurile lui pozitive la adresa mea, de toata impingerea aia de la spate sa fac si sa fiu si sa devin..dar de cele mai multe ori imi era drag sa ne intalnim pentru un salut si-un pic de avant.
trecem unii pe langa altii, ne salutam grabit si nu stim niciodata daca o sa ne mai intalnim vreodata..si nici nu bagam de seama cat de apropiati ne-au fost pe toata durata vietii noastre trecatoare.
* aproape o luna mai tarziu- tocmai m-am intalnit intamplator cu sotia lui, mergea agitata pe strada, cu lacrimi in ochi, imbracata in negru. ne-am recunoscut reciproc si am vorbit putin despre ultimele evenimente..a fost un ghinion moartea lui, nicidecum efect al batranetii, el era orice numai batran nu, era optimist si pregatit sa alerge prin parc dupa o operatie care de fapt ii reusise..si un microb nenorocit s-a dus drept la inima lui..
'te iubea foarte mult' , mi-a zis la finalul intalnirii inlacrimate.
mai devreme cand luam liftul sa cobor, ma gandeam ca poate o sa ma intalnesc iar cu el si iar o sa-mi spuna lucruri care ma jeneaza si flateaza totodata.. uitasem, poate ca trebuie sa uit la loc. nu se poate sa fi murit, doar nu ne-am mai vazut demult, o sa ne vedem iar, sigur ca da.
cu noii vecini nu am relatii prea apropiate, pe cei mai multi dintre ei i-as interna la noua cu dovezi aferente, ar mai fi cativa cumsecade pe care nu numai ca-i observ dar pare ca le ofer o importanta aparte. abia azi ce m-a oprit o doamna de pe palier sa se minuneze ca eu o salut de fiecare data desi nu stau fix pe scara ei iar cei care stau chiar langa ea, nu o saluta niciodata. firescul ne pare tot mai ciudat si parca daca nu-l observam cu voce tare, dispare.
despre vecinii vechi mai aflu vesti cand si cand. nu ma mai lovesc de ei in fiecare zi, deci nu ne mai salutam si mai de fiecare data cand ne intersectam ne miram de timpul care a trecut peste noi.
de fapt..am un scop sa scriu asta acum, ma tot gandesc de zile in sir la ceva si nu stiu cum sa clasez sentimentul asta de parere de rau care m-a cuprins de indata ce am aflat..vestea. am aflat ca a murit un vecin tare drag mie, un vecin caruia paream sa-i fiu draga caci ori de cate ori ne intalneam, ma oprea sa-mi mai spuna cate ceva. avea un fix amuzant legat de data nuntii mele intrebandu-ma mereu cand e si se si auto invita entuziast de perspectiva atunci nestiuta. mereu, dar mereu ma incuraja sa fac lucruri, sa-mi schimb meseria, sa fac altceva..cand eram mai tanara nu pierdea niciodata ocazia sa-mi recomande sa ma duc la castinguri, sa ma fac model, sa am cat mai multe optiuni in viata pentru ca, spunea el, prezint atatea posibilitati...mereu vesel si mereu pregatit sa creada in mine.
si imi pare rau ca uneori eram agasata de toate gandurile lui pozitive la adresa mea, de toata impingerea aia de la spate sa fac si sa fiu si sa devin..dar de cele mai multe ori imi era drag sa ne intalnim pentru un salut si-un pic de avant.
trecem unii pe langa altii, ne salutam grabit si nu stim niciodata daca o sa ne mai intalnim vreodata..si nici nu bagam de seama cat de apropiati ne-au fost pe toata durata vietii noastre trecatoare.
* aproape o luna mai tarziu- tocmai m-am intalnit intamplator cu sotia lui, mergea agitata pe strada, cu lacrimi in ochi, imbracata in negru. ne-am recunoscut reciproc si am vorbit putin despre ultimele evenimente..a fost un ghinion moartea lui, nicidecum efect al batranetii, el era orice numai batran nu, era optimist si pregatit sa alerge prin parc dupa o operatie care de fapt ii reusise..si un microb nenorocit s-a dus drept la inima lui..
'te iubea foarte mult' , mi-a zis la finalul intalnirii inlacrimate.
mai devreme cand luam liftul sa cobor, ma gandeam ca poate o sa ma intalnesc iar cu el si iar o sa-mi spuna lucruri care ma jeneaza si flateaza totodata.. uitasem, poate ca trebuie sa uit la loc. nu se poate sa fi murit, doar nu ne-am mai vazut demult, o sa ne vedem iar, sigur ca da.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)