clipa petrecuta in penumbra asteptarii autobuzului alaturi de ea.
cu parul tuns scurt, corect, alb, cu geutatea pasilor batrani purtati cu grija in baston, cu toata pielea ridata de ani, mi-a atras atentia inca dinainte sa-mi vorbeasca. timorata dar si fascinata de prezenta ei vetusta, mi-a fost imposibil sa raspund altfel decat politicos si scurt.
dincolo de anii evidenti adunati si grija de a-i purta demn, era altceva ce te chema spre admiratie muta. dar as fi si spus ceva, orice sa pot intra in vorba. in timp ce articulam in minte un compliment la adresa unui element contrastant din aparitia ei, un inel cu piatra mare albastra, privirile mi-au alunecat si peste mainile ei batrane cu manichiura tanara-unghii lungi, perfect aranjate, cu oja roz pal elegant.
a venit autobuzul, am urmarit-o cu grija pana la urcare si..asezare. mergea lent. aproape rapusa de oboseala, dar nu chiar. era inca foarte prezenta, demna, cu unghii roz si cu inel cu piatra mare albastra. -o viata de om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu