mereu il recunosc dupa muzica.
am incetat sa-l mai caut de acum cativa ani cand imi devenise obicei sa ma uit inspre sofer de indata ce urcam in 79. mihai-look-alike si muzica. sau muzica intai.
dar uiti..in timp uiti, iti vezi mai departe de drumul tau, iti urmezi traseele de zi cu zi si ignori timpul petrecut intre.
de data asta, ca o surpriza matinala neasteptata, era muzica spaniola pusa tare, troleul aproape gol si lumea care nu zicea nimic si asculta. da, era el la volan si ca de obicei isi transformase locul de munca intr-o aventura personala cu propriul fundal muzical. si noi pasageri carora li se oferea sansa sa uite pret de o statie sau mai multe ca am urcat sa si coboram.
*14.09.> 90's music..i'm lonely, lonely, looonely; laura non c'e; don't speak; life is live nah nah nah nah
* 17.10> imbranato-tiziano ferro si alte meoldii siropoase incheiate la coborare cu necunoscuta 'piu di un sogno' a lui celentano.. si eye contact intre mine si soferul muzical
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu