domnisoara...nu as sti sa-i precizez varsta, oricum tanara..poate pana in 30 ani, poate un pic peste. miniona, cu par aramiu drept , cu o cordeluta care imita o codita impletita in fix aceeasi culoare cu parul ei. ochi mari albastri, foarte mari si foarte frumos contrastau cu parul acela tomnatic si cu sileuta de papusa(imi aducea aminte de papusa gen barbie in miniatura pe care o aveam in copilarie, o chema crina:) ). dar nu asta m-a facut sa ma uit la ea, ci zambetul. zambea cald tuturor oamenilor din jur. si e greu sa faci asta, e greu chiar si sa mai vezi asta intr-o mare de oameni. i-am oferit locul eliberat in fata mea si s-a asezat langa un copil roz care a fost la randu-i atras de ea. si au inceput o conversatie la care mama copilului asista ca la televizor.s-au imprietenit rapid, zambetul domnisoarei prinzand foarte repede la copilul roz care imediat a inceput sa povesteasca tot, si ca a fost la dentist, si cum o cheama, si cati ani are si cum o cheama pe papusa ei samd. domnisoara o asculta si incuraja dialogul fara sa para in vreun minim fel deranjata de toate detaliile primite. ai zice ca se incadreaza la genul acela de oameni care 'iubesc copiii' si le face placere sa se bage in seama cu toata lumea...ei bine, nu era cazul ei; avea ceva complet sincer la intreg felul ei de a fi...era sincera si cand ii facea cu mana copilului care a coborat la un moment dat din metrou si...frapant aproape dupa toata acea revarsare de zambete calde, odata ramasa singura, ochii mari albastri s-au umplut de lacrimi.
de la o statie la alta, in fata mea s-au afisat pefect la vedere sentimente in stare bruta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu