cycling in the rain, just cycling in the rain

sub torentul ploii fara de sfarsit, asteptam, bineinteles, in statie. minute in sir. injurand in gand, desigur tara si nu ploaia. ploaia e frumoasa, asta as fi spus daca as fi fost acasa cocotata intre perne. as fi savurat-o chiar. dar eram in statie cu picioarele imbibate cu apa tot uitandu-ma in zare dupa autobuzul care intarzia sa apara.si ploua, ploua, infernal in luna lui mai. 25 mai. masina nu venea, incruntarea nu putea fi stapanita desi ploua (doar) cu apa , cand in zarea de pe trotuarul celalalt, vad pe cineva mergand pe bicicleta. nimic deosebit pana aici, se pare ca e cat se poate de comun sa mergi cu bicicleta prin ploaie. dar omul asta din ziua asta avea o umbrela pe care si-o tinea cu o mana deasupra capului din dotare, cealalta mana fiind pe ghidon pastrand directia printre baltoace si oameni ce se strecurau si ei printre stropi. avea un hanorac rosu iar umbrela era galben-albastra. cum sa mai injuri asa ceva?