:I

eram la stop, asteptam sa traversez.oboseala... ganduri lipsite de noima,satula de bagajul pe care tot il car dupa mine in fiecare zi si obosita, da, teribil de obosita.
abia observ cum de pe partea cealalta a strazii cineva mai grabit porneste inainte ca semaforul sa se schimbe. il vad cum vine fix spre mine plin de inversunare. obosita, ma dor mainile, as lasa odata bagajul asta, as pleca odata din bucurestiul asta, mi-as lua concediu de la viata asta.omul inainteaza fix in directia mea, pare sa se uite la mine dar nu ma regasesc in privirea lui. se apropie si nu-mi vine sa cred ca spre mine vine cu pumnul ridicat.senzatie acuta de irealitate in mijlocul strazii in plina zi. ma dau la o parte un pic in ultimul moment cat sa nu apuce sa ma loveasca in plin.timpul pare sa se dilate. ma nimereste un pic in spate si mie tot nu-mi vine sa cred. stau blocata pe loc, ma uit in urma, el merge mai departe la fel de inversunat sa dea in stanga si-n dreapta in alti muritori..