apriori

the very beginning..

e uimitor cum sunt anumite imagini care raman cu tine ani dupa ani, cum iti construiesti sperante sau planuri in functie de impresiile lasate, cum toata lumea din afara ta se transfera intr-o clipa in lumea dinlauntrul tau, definindu-ti traseul.

primele amintiri de genul asta se refera cu precadere ..la manifestari stradale de iubire.
un el adolescent o astepta pe o ea adolescenta la una dintre primele-presupun-intalniri ale lor. si ea vine si el face o pirueta din asta incredibila in aer-un fel de triplu tulup pe astfalt- si aterizeaza in fata ei cu o floare tinuta pana atunci la spate. un wow general si ea care-i sare in brate.

intr-o alta zi, de toamna de data asta, cu ploaie atunci..observ pe partea cealalta a drumului o scena parca rupta dintr-un film. un barbat si o femeie opriti in mijlocul strazii , cu servietele la picioarele lor, intalniti parca din intamplare exact atunci dupa mult timp de dor, se imbratisau si se sarutau de parca erau singurii pe pamant. noi, muritorii, trecatori pe langa o asemenea iubire, nu intelegeam nimic dar priveam fascinati la cei doi indragostiti pierduti in regasire.

si mai tin minte veselia unei zile de vara la mal de mare in care mai multe familii tinere si mai multi copii radeau zgomotos si se jucau frumos unii cu altii.

mi-e greu sa pun in cuvinte ceva ce pastrez cu mine de atata timp, sa explic cum nu am cum sa uit ceva ce nici macar nu mi s-a intamplat mie dar care, printr-un hazard, m-a amprentat pe vesnicie

:)