despre seara de joi, exceptionala in intreaga ei desfasurare. anumite momente sunt minunat de frumoase.
invitatia neasteptata la Tudor Gheorghe. Din partea Ioanei, intai, si, de fapt, din partea omului Alex Stefanescu. Eu am cunoscut un om, nu un critic literar dupa cum auzisem despre el..de la Ioana(imi recunosc..incultura) , de prin scrieri apoi si de la televizor, intr-un tarziu. Emotia de a intalni o personalitate a culturii romanesti(fara exagerare), exista. de a fi invitata lui, chiar si prin intermediul altei persoane, si mai si. sa fiu in randul 7, fix in fata altui om pe care il iubesc de o viata...unui artist drag mie.
stiam ca e un spectacol greu, care apasa, cara nu te lasa sa respiri linistit, care nu te lasa sa ..uiti.
dar tot n-am fost pregatita de avalansa de trairi simtite de la primul acord. fiecare vorba, fiecare colind ..durea. n-am putut o clipa sa ma detasez. aproape ca-mi era jena sa fiu asa usor purtata de mesaj, sa nu ma pot abtine sa...plang.
iar finalul spectacolului, cu omul Alex Stefanescu care ne-a invitat la o masa ..si pe care n-am indraznit sa-l refuz desi eram atat de obosita incat credeam ca o sa lesin, desi mi-era asa teama de o asemenea companie in fata careia as fi fost mai intimidata ca oricand. o alta surpriza. stand la masa, da un telefon..si-l aud vorbindu-i lui Tudor Gheorghe, "zis Tudor", felicitandu-l cu drag, ca-ntre prieteni vechi si laudandu-se, mai apoi, cu cele doua domnisoare foarte frumoase cu care a fost la spectacol..si, surpriza maxima, ni-l da la telefon. in timp ce ioana vorbea, eu incercam sa-mia dun gandurile strabatute brusc de o emotie intensa, sa-mi linistesc bataile de inima care o luasera razna pentru a reusi sa bagui cateva idei ne...stupide.
tendinta a fost sa refuz telefon, DAR nu in fiecare zi ai sansa asta, mi-am zis, mai bine s afiu stupida si sa-l aud la telefon(oricum m-ar fi uitat), decat sa trec la milimetru pe langa aceasta minunata sansa. dupa introducerea frumoasa dar si menita sa-mi justifice tampenia posibila, a ioanei, il aud...calm, sugubat si linistitor...apuc sa spun ceva gresi , acceptand ce a zis despre sine cum ca ar fi fost rau(NU a fost..si apoi, ce inseamna sa fii rau? sa spui adevarul? sa faci sa doara ceva ce exista?), reusesc sa-i zic ce-am simtit : m-a durut foarte frumos..spectacolul lui.
apoi, balmajesc o incheiere rapida si i-l dau inapoi la telefon lui Alex S..care..maia poi, ma tot lauda pt expresie..mandru fiind si de mine.:)
ana la urma, n-am spus numai tampenii, si pana la urma, seara asta CHIAR A EXISTAT!
si restul serii a fost frumos, caci omul Alex Stefanescu ne-a povestit tare ..cursiv si evocand intamplari care mie mi-au creat o poveste intreaga in cap..in asa fel de parca ar fi devenit propria amintire..traita..ceva interesant mai mult prin relatare.
toata seara a fost..aproape ireala.
si chiar ma gandeam, viata asta are uneori niste surprize de o frumusete care merita TOT.
iar n-am cuvinte sa descriu ce simt..inca mai simt :)
