i'm so sad i could die of sadness
clipe disparate in timp, contexte diferite, reactii diferite..comuna durerea, surparea asta in sine. orice moment ce ajunge sa se simta asa are la baza un sentiment initial bun si frumos. cand crezi mai mult, cand vrei mai mult, cand in sfarsit esti fericit... si, dintr-un motiv sau altul, revii la ce era inainte de asta, cand toate erau gri si numai speranta colora peisajul..ciudata povestea asta cu speranta cum renaste mereu, tine de necesitatea supravieturii probabil si de o eventuala sanatate mentala. cred ca trebuie sa accept procesul..cadere, inaltare, cadere, etc.. cred ca e o intamplare unde te nimereste sfarsitul, procesul ar fi fost acelasi. de fapt cred ca la un moment dat nu mai crezi in nimic din precautie.
