rezonari postume

ascultand-o, aproape ca as fi facut schimb cu povestea din versurile ei, ca sa cred, ca sa simt ca a fost asa.

dar a fost ... aproape asa.

lume

cand iti golesti mintea de tine si deschizi ochii inspre afara, mai ai si surprize care-ti apar in drum.
n-ai cum sanu zambesti cand vezi un caine cu un guler din asta de care tocmai am aflat ca se numeste 'elizabethan collar'..parca au capul intr-o palnie, par complet pierduti, privirea lor si imaginea in sine n-are cum sa nu-ti para amuzanta(desi stiu! ca poarta chestia aia pt ca au vreun tip de afectiune..)..just look at them, sooo cute and funny:P

iar mai incolo, tot pe drum, o fetita de vreo 3 anisori cu aripioare de fluturasi in spate agatate de geaca..mov.

si un balcon la parterul unui bloc, facut din caramizi, cu tot felul de oale de lut colorate felurit, dovleci de halloween si flori din toate anotimpurile.

zuperb

am fost odata ca niciodata la tara

aseara, cand stateam intinsa in pat gata sa adorm, mi-au revenit in minte neanuntat toate momentele alea petrecute demult la tara, retinute doar prin senzatii care uneori se mai intorc asa, in prag de noapte neagra.

paturile..mereu ajungeam seara si dupa ore nesfarsite de tren, odata ajunsi, ne culcam. cearsafurile erau mereu scrobite si miroseau asa a vechi si nou curat pus la un loc, paturile erau inalte si bombate, pernele erau mereu foarte mari si foarte albe, poate te mai pisca vreun fulg de obraz sa te asiguri ca nu esti la oras.
borsul..niciodata in alta parte n-am mancat ciorba mai buna ca acolo, cum ne adunam cu totii in jurul mesei cu picioare subrede la ora pranzului si asteptam sa se incalzeasca mancarea pe soba cu lemne.
leaganul din pod..cu tot praful dimprejur..ne zbenguaim printre lemne si altele stranse prin colturi si vreme de ore in sir nu stia nimeni de noi.
cand urcam la vie la cules de mure si zmeura, cum ne opream din loc in loc, cu respiratia taiata si beam apa rrreceee din izvor.
arsita si umbra cautata sub copaci inalti.
eu nu stiam sa prasesc dar stiam sa alerg si sa ma joc printre ierburile crescute cat mine. marul ala din mijlocul campului spre care ne luam la intrerecere tipand.
mainile murdarite de la curatat de nuci verzi
puii de gaina pe care-i prindeam in palme si le simteam inima zbatandu-li-se in piept, cat de pufosi si de speriosi.
mieii, dragii de ei si oile, fraierele de ele.
apa din fantana si cum spuneam buna ziua la toti oamenii intalniti pe ulita, aveam treaba, caram galeti de apa.
iernile cu zapada si paraul inghetat, derdelusurile si saniile si noi .
dar verile, cel mai mult verile si noptile lor culcate 'odata cu gainile'..
stelele atat de aproape si atat de multe, o noapte anume in care stateam pe prispa si le numaram.
camera in care ma culcam si stergarul deasupra patului pe care silabiseam prima poezie din viata mea...in litere cusute colorat statea scris ca un anunt al uitarii ce avea sa vina:

c a t e s t e l e s u n t p e c e r,
p a n a - n z i u a t o a t e p i e r

X

desi nu a fost neaparat intamplat de la sine in viata mea si nici nu a reprezentat o singura trecere in drumul meu, X-ul acesta vine sa marcheze un moment important demn de notat.
fascinant aici ar fi cum toate gesturile care ar fi normal provenite din trairi reale, sunt doar automatisme ce imita caldura. cum un zambet nu e mai mult decat un dezvelit de dinti, cum o imbratisare nu e mai mult decat incolacit bratele in jurul altui trup si cum toate vorbele calde nu-s mai mult decat indulciri voite ale glasului in vederea unui interes bine delimitat. nici macar nu invinuiesc de falsitate, X-ul acesta exact asa e format, din doua bare incrucisate, nu pretinde mai mult decat e, nu se preface altceva.
privindu-l direct, stiam, am de-a face cu o spoiala de toata frumusetea, fara impresiile mele traduse-n dictionarul meu de emotii, nu am cu ce sa ma aleg.